Costel

I.Tatal meu, Pescarul

2007-08-19T01:21:00.000+03:00

"[...]pentru ca orice regim de ocupatie tinteste, in primul rand, spre creierul unei natii" Ion Lancranjan "Lostrita"

Randurile de mai sus sunt ofranda mea adusa celor ce-au putut rezista.
Insa nu au nici in clin, nici in maneca, cu ceea ce urmeaza. Poate doar mahnirea ca, pe alocuri, au reusit.
La fel, nu am nici pretentia ca ceea ce va urma ar avea vreun fel de valoare. Nici macar.
______________________________________________________________

Dunarea n-a reusit niciodata sa se infurie prea tare in Balta Borcei. Doar inundatii facatoare de bine pamantului Baltii si hotilor. In mintea mea, cu mult mai iertatoare acum, hotii nu erau decat niste disperati. Sau... cine stie? Pentru ca i-am lasat in urma acum multi ani, sa tot fie optsprezece de cand am hotarat sa las Fetestiul prada timpului, nu mai am nici un fel de repere.
Pe deoparte parfumul placut, ce va urma descris, dar si amintiri schingiuitoare de suflete. Va fi un drum anevoios.
El, Pescarul, tatal meu, tintuit de bautura in ciocul barcii. Bolborosea nemultumit de cum tragea de o sfoara unul din ajutoarele lui. Era mai ieftin sa urci in amonte barca, tragand-o de pe mal, de o sfoara. Pana ajungeai in locul de unde plecai pe toana erau cateva sute de metri. Bautura era mereu aducatoare de necazuri; aducea intotdeauna numai neplaceri. Poate n-o sa fie cazul in seara asta. Poate.
Episodul idilic, scris pe fostul tau forum Viorele, Dunare...Dunare, mi-l aduc aminte cuvant cu cuvant aproape. Cand o sa am puterea, o sa-l rescriu. Acum incerc sa ma impac cu el, Pescarul. Episodul de fata este ce a urmat dupa.
Noi ne-am nimerit tocmai cand ieseau de pe toana. Il plangeam pe bietul lui tovaras ce se chinuia si asa sa traga de barca, darmite cu noi patru copii, tatal meu si soata-i. Sfoara, incarnata pe spate, tresarea spasmodic atunci cand curentul mai puternic tragea barca din apropierea malului. Asta si spre nemultumirea Tatalui meu, trezit brusc din amorteala bauturii:
-Ce dumnezeii ma-ti faci ma?
Obisnuit cu injuraturile, tovarasul lui mergea mai departe, chinuit de distanta pe care, parca, nu o mai prididea. Palcul de plopi unde aveau cortul era inca departe. Eram acum in locul cel mai greu de parcurs, malul abrupt pe langa care pescarul trebuia sa se strecoare. In plus mai erau si blestematele de crengi si butuci, bletemul si ocara oricarui pescar sau setci.
Era o zi dogoritoare. Asteptam cu nerabdare sa sar din barca si sa ma ascund sub plopi. La fel cum ardeam de nerabdare sa ajungem mai repede, doar doar Tatal meu va adormi pentru ca pe arsita asta era greu de crezut ca mai intra ceva in setci.
Ajungem in sfarsit. Am de ales intre spinii din padure si soarele din barca. Aleg umbra. De acolo, singura dovada a existentei umane este Podul peste Borcea. Ajutat de tovarasul sau, Tatal meu coboara, impleticindu-se, din barca. Adoarme, spre usurarea tuturor.
Pestele prins ieri este si usurare si necaz. Semn de bani si bautura.

Voi continua zilele urmatoare, este tarziu.

Ma simt onorat

2007-06-19T17:06:00.000+03:00

Ma simt onorat, azi, dupa atata vreme, sa dau curs invitatiei unui prieten. Ca randurile mele vor fi nuindeajuns de bine alese, va voi lasa pe voi sa judecati.

Multumesc Viorele

Costel

2007-05-08T21:30:00.000+03:00

De Costel ma leaga niste fire esentiale, aloo... Inainte de toate, my friend poarta acealasi nume ca fratelui meu real, ramas in 05.01.01 in a trecutului genune, pe care in buletin il chema Mihaitza sau Mihai, cum il striga sotioara-i cu dulce grai, dar caruia noi, cei dinspre partea sangelui, cum ar veni, ii spuneam Costel sau Costica (fratele fiind mai mic cu 7 ani ca avepica, aloo...) A doua franghie care ma leaga subliminal de Costel e Dunarea-Dunare, drum fara pulbere... Si tatal meu, si-al lui, au fost pescari pe Istru cel Mare (iar tatal lui Costel inca mai este, se pare) or pe baltile insotitoare ale apei natale esentiale, mai precis, al meu preumbland pescariile de la Dunare si iazul Celeiului Diplomei Ioanitilor si-al lui Popa Sapca, pe Balta Mamina, asadar, iar al sau prin baltile Ialomitei, daca nu ma-nsel... Da, bey, am baut in copilarie aceeasi apa si ne-am cladit trupurile din acelasi Aquarius, sugand dintr-al Istrului mirific morunel si-al Baltii mamel, si deci ce-ar fi putut sa ma lege mai tare de my friend Costel, pe langa numele-i imortel...?

Ne-am cunoscut intr-un mod haios... :) La un moment dat se discuta pe for Cot despre cei care au facut sau n-au facut ceva spre a rezista cat de cat, n-asa? in iepoca Cea, unii convorbitori d-acolosa, printre care si subsemnatul, permitandu-si sa-i cam ia preste picior, n-asa?, pe disidentii prea de tot oficiali, stiuti de toanta lumea ca neste sfinti din calindari, obiectand ca tocmai de aia reshpectivii n-au cum sa fie perfect reali, aloo, fiindca prea s-a vbit despre ei si chiar de catre activistii si securistii cei vicleni & grei sau de catre vestitii gazetari gaozari, in vreme ce despre altii, tot atat de vizionari sau poate si mai exemplari, n-asa? n-a pomenit nimerea nici macar la pastele cailor joimari... Costel, care era mai nou pe-acolosa si nu prea il cunoastea pe the A..., fiind insa deja o personalitate distincta sadea, cu-o voce pe cat de echilibrat inscriptionata deodata, pe sticla hyperspatziului a mai curata, si-n acelasi timp plina de humor si calina ca o paine rotunjita rumenior, abia scoasa din moldovinesc cuptor, pe-atat de ferma, altadata, in chestiile fierbinti or reactive ca un turbomotor cu dinti, n-asa...?, a sarit imediat spre a apara imaginea heroilor anticomunisti, dupa cum se si cuvenea (si asa cum va fi sarit in viitor si-n apararea mea, cu riscu de a parea mult prea humano-partinitor...;)), ricanand in stilu-i elegant, concis, ingineresc si fara a face spume nebune (cum fac gargaragii or retorii de shantz / gang, anume), cum ca, asa dupa cum e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune, asa procedeaza post-factum si una lume, n-asa? :), permitandu-si sa-i critice pe niste compatrioti care au facut macar gesturi simbolice candva, ridicand moralul multora si salvandu-ne onoarea la tonti, cumva, in vreme ce criticii lor de-acumasa (printre care si mandea... :)) nu-ndrazneau nici o bashinica mai traiano-tariceana a lansa in public sau baremi subt plapoma molicea, ca nu cumva sa fie interpretata politic de vecinu bugetaro-famelic, usor diabetic, semi-cardiac sau macar demiparalitic si raportata deindata in shoapta turbata securistului mioritic, ala cu privirea-i albastra si minunata, care apoi te astepta la poarta ca sa te ia de toarta, in timp ce vecinu cam suin, dar vigilent, spera sa primeasca un medicament mai acana sau un bon de carbuni mai pe bla', patria fiindu-i mai mult sau mai putin recunoscatoare pentru fapta-i tovaraseasca, pai cum drea'... ;) Atunci am inteles ca, in fatza mediei securisto-dezinformatoare, care n-a oferit publicului in tranzitia asta infioratoare decat o imagine quasiintoxicatoare despre ceea ce-a fost or (inca) mai e subt neaosu' soare, chiar si oamenii ca my friend Costel, cu mintea clara si agera ca o lama de finissim otzel si cu inema dreapta, obiectiva si calda de fel, pot sa fie deturnati si manipulati ca si majoritaru al mai sheptel, in sensu in care doreste stafful mogulo-oligarh cel mishel, facand sa fie ignorata cu desavarsire, de-un paregzamplu, existentza compatriotului vost' viorel ;), auctorul singurului manifest poate tembel, n-asa?, dar care-i scosese pe activistii securisti din menti intr-o iepoca in care - e.g. - altii sau altele fusera renumiti ca mari disidenti doar pentru ca se dovedira la bautura, la madame Candrea, mai rezistenti, sau pen' ca-n loc sa publice cate 10 carti pe an, ca-n vremea antisecuristului & anticomunistului iliescano-constantiniano-teban, publicau doar cate 3-4 cartzoaie pe bano-cincinal si traiau din imprumuturi nelimitate la Fondul Literar total, halal... ;) In fine, ca sa n-o mai lungesc, caci ar trebui tot restu blogului doar de Costel sa va povestesc :), du-te vreme, vino vreme, my friend ajunse azi sa-nsemne the great priatelo, mey nene, c-un caracter generos, de nobil hero, dar in acelasi timp omul cu mintea cea mai echilibrata, mai pragmatica, mai pizdeatza - cum zic moldovenii de dincolo :) - si mai mishto, mai lipsita de invidie, dusmanie & meschinarie din cati cunosc pe veresie, olelie lie... :)